Scriitorul

Nu cunosc fericire de muritor,

O frunză-n vânt, un scriitor, 

Mă ofilesc cu timpul şi apar iar,

Nimic din jur nu-mi pare familiar.

Acum sunt trup ce-n valul vântului,

 Ce-n bătaia ceasului și a trecutului,

 Trec prin timpuri fără formă-n urmă,

 Simt cum existența mi se curmă...

Nici fericirea, nici durerea,

 Nici dezgustul, nici plăcerea,

 Nu descriu nemurirea în totalitate,

 Sumar de sentimente în intensitate.

Sfârşit de muritor o să-ntâlnesc,

 Și cu sufletul sper să mă găsesc,

 Viața eternă, coşmar şi fantezie,

 Trăiesc și renasc doar prin poezie.